Strategia anti-comă pentru industria Republicii Moldova

În anii de independență Republica Moldova a cunoscut un amplu proces de dezindustrializare, iar cota industriei în PIB a scăzut de la circa 40% în 1990 la mai puţin de 15% în ultimii ani, arată datele oficiale.

Încercările autorităţilor de a stopa acest proces prin strategii şi măsuri stimulatorii nu au dat deocamdată rezultatele așteptate. De această situaţie sunt conştiente şi autorităţile, dar şi oamenii de afaceri, care caută soluţii.

 

Vor să scoată din comă industria moldovenească

O Strategie de dezvoltare a industriei pentru anii 2019-2030 elaborată de o echipă experţi internaționali inclusiv din Moldova prevede o abordare nouă a lucrurilor pentru „a scoate din comă industria moldovenească”. Accentul documentului este pus pe creșterea competitivităţii și productivităţii în sectorul industrial al Republicii Moldova, sprijinită pe aspecte inovative.

Documentul a fost deja dezbătut în cadrul Consiliului Economic de pe lângă premier, de asociații de business, instituții publice, donatori internaționali și Ministerul Economiei și Infrastructurii.

„Dacă Moldova vrea să cunoască o dezvoltare sustenabilă, acest lucru va putea avea loc doar dacă vom avea o industrie puternică. Iar următorii 5 ani, în eventualitatea implementării Documentului, ponderea industriei în PIB ar putea crește de la 15% cât este acum, la 20%”, a argumentat necesitatea unei astfel de Strategii Vasile Vulpe, şeful Direcţiei Politici Economice și Mediul de Afaceri A Ministerului Economiei și Infrastructurii.

El a spus că deşi Guvernul are în prezent la dispoziție câteva strategii de dezvoltare industrială pe sectoare, cum ar fi cea a industriei agroalimentare, este nevoie de un document complex care ar prevedea tactici de dezvoltare a întregii industrii din Moldova.

 

În loc să crească, cota industriei a scăzut

În acest sens este elocvent cazul Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea industriei în perioada 2006-2015, care a fost în cea mai mare parte una declarativă și nu a reușit să ajungă la obiectivele trasate.

„Nivelul de realizare al acestei Strategii trebuia să fie evaluat după anumite criterii. De exemplu se prevedea asigurarea unui ritm anual de creştere a producţiei industriale de 8-10%. În realitate rata medie de creștere industriei în perioada 2006-2014, a fost de numai 0,25%”, spune Marin Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Patronale din Industria Prelucrătoare (APIP) și director la ZEL Bălţi.

Un alt obiectiv a fost creşterea către 2015 a ponderii industriei în PIB până la 20-22%, dar de fapt ponderea industriei în PIB a scăzut – de la 14,7% în 2006 la 14,1% în 2015. În plus ponderea producţiei ramurilor sciento-intensive şi tehnologic avansate urma să ajungă la 2% din volumul total al producţiei industriale, dar de fapt acest indicator nu depășește 0,2%, constată Marin Ciobanu, unul din autorii documentului.

„Pentru noi este clar că o industrie competitivă orientată la export este motorul pentru inovaţii, garantul bunăstării şi siguranţei sociale şi nu în ultimul rând pentru încasările la bugetul de stat”, mai adaugă directorul de la ZEL Bălţi.

Analiza experţilor de la APIP arată că la momentul actual 84% din întreprinderi activează în industria prelucrătoare, iar aproape 40% din întreprinderi sunt din industria alimentară și băuturilor, ceea ce înseamnă că Moldova este astăzi mai degrabă un stat agro-industrial.

Iurie Gotişan, strategic analyst, constată că dacă în Moldova cota industriei în valoarea adăugată la PIB de abia trece de 15%, apoi în UE este de mai mare de 19%, în schimb cota agriculturii este de aproape şase ori mai mare în Moldova comparativ cu media din UE.

Potrivit lui Gotişan, în industrie în Moldova lucrează în prezent doar 12% din populația economic activă, cu 10 puncte procentuale mai puţin decât în mediu pe UE.

 

Ce prevede Strategia

Experţii susţin că Strategia vine să completeze eforturile altor documente strategice în vigoare în materie de intervenţii orizontale şi verticale pentru edificarea unui sector industrial eficient, iar obiectivul de baza al ei este creşterea competitivităţii şi productivităţii, ocupării forţei de muncă şi inovarii tehnologice.

„Strategia acordă un rol important calificării forţei de muncă, în acest sens Colegiul de inginerie şi cele trei centre de transfer tehnologic regionale trebuie să joace un rol cheie (potrivit planului de acţiuni) un rol deosebit se acordă IMM-urilor autohtone, inclusiv prin programul de internaţionalizare a întreprinderilor şi integrarea industriei în lanţurile valorice mondiale (interconectarea IMM la CTN)”, explică Marin Ciobanu.

Resuscitarea sectorului industrial ar urma să fie realizată prin crearea unui Parc de inovare, cercetare şi dezvoltare în inginerie, a 8-10 centre de cercetări şi încercări, de platforme multifuncţionale (13 raioane), implementarea de politici de clusterizare etc.

Astfel, Strategia de Industrializare a fost concepută pentru a acorda prioritate unor măsuri mai clare și concise, distribuindu-le pe parcursul perioadei de implementare astfel încât să permită resurselor existente să pună în aplicare măsurile în mod eficient, precum și să ofere sectorului privat timp pentru a absorbi diverse forme de suport financiar-monetar, susţin autorii.

 

Plan de acţiuni şi costuri

Strategia de dezvoltare a industriei pentru anii 2019-2030 are și un plan de acțiuni pentru punerea în aplicare. Planul de acţiuni pentru prima perioadă, prezentat de Ion Tornea, director executiv la APIP, relevă că doar în anii 2019-2022, se preconizează investiţii de circa 75 de milioane de euro, din care circa 50 de milioane euro, sau 947 milioane de lei sunt deja bugetate. Banii urmează să vină inclusiv și din asistența tehnică externă.

Cei mai mulţi bani – circa 235,4 milioane lei ar urma să fie alocaţi pentru crearea platformelor multifuncționale în raioane, 203 milioane lei – pentru dezvoltarea infrastructurii parcurilor industriale, 181 milioane lei – pentru crearea Centrului de Inovare, Cercetare și Dezvoltare în Inginerie din Chișinău, iar aproape 110 milioane – pentru Dezvoltarea infrastructurii zonelor economice libere (ZEL).

„Estimarea costurilor financiare aferente implementării integrale a Strategiei reprezintă un exercițiu dificil, deoarece cheltuielile pentru realizarea multor acțiuni ale acesteia vor fi determinate în urma aprobării planurilor de acțiuni aferente (3 planuri de acțiuni pe perioade a câte 4 ani fiecare). Totodată, o mare parte din acțiunile planificate (mai ales dintre acțiunile de natură orizontală) nu vor necesita costuri financiare suplimentare, fiind suficiente resursele umane și bugetele proprii ale instituțiilor responsabile”, se arată în document.

Pentru implementarea Planului de acțiuni aferent Strategiei pe perioada 2019-2022, vor fi utilizate atât resurse financiare publice, cât și mijloace din contul asistenței tehnice și financiare externe, investiții private ale companiilor și resurse împrumutate (credite). Cea mai mare parte a fondurilor, conform estimărilor, va proveni din fondurile publice – circa 27,7 milioane euro, sau 37% din total, din care 20 milioane euro urmează a fi investiți în dezvoltarea infrastructurii platformelor industriale (ZEL, PI și platformelor multifuncţionale noi).

Ceva mai puţin – circa 27,3 milioane euro (36% din total) urmează a fi atrase din partea donatorilor/finanțatorilor internaționali sub forma asistenței tehnice și financiare externe (Uniunea Europeană, USAID, UNIDO, etc.). Cea mai mare parte a fondurilor de asistență externă (20 milioane Euro) urmează a fi utilizată pentru implementarea măsurilor de intervenție verticală (dezvoltare a infrastructurii ZEL și parcurilor industriale, susținere a creării legăturilor IMM cu corporațiile internaționale, creare a infrastructurii de inovare/transfer tehnologic și îmbunătățire a accesului IMM la servicii de certificare internațională).

Câte circa 10 milioane de euro din fondurile necesare urmează a fi mobilizate din investițiile private ale companiilor beneficiare ale măsurilor de suport sectoriale și, respectiv, din resursele împrumutate de către acestea de la instituțiile bancare/financiare pentru realizarea acelorași măsuri de intervenție verticală.

Se prevede revizuirea la fiecare 4 ani de punere în aplicare a strategiei industriale, care va include estimări revizuite ale cheltuielilor reale și resurselor disponibile.

 

Ce rezultate sunt aşteptate

Autorii estimează că deja în primii patru ani de implementare numărul de întreprinderi industriale active va creşte cu circa o mie, până la 4.957 de unităţi, iar către anul 2030 – la circa 6.500.

Ponderea valorii adăugate din industrie în PIB ar urma să crească de la 15,2% în prezent la 17% în 2022 şi la 22% în 2030, iar capacitatea industrială (VA per angajat în industrie), să se dubleze de la actualul nivel de 6.668 dolari la 13.250 de dolari în 2030.

Un alt efect al realizării strategiei ar urma să fie majorarea de aproape şapte ori a capacităţii de export (exportul de produse industriale per capita), se mai arată în document.

 

Sursa: mold-street.md